Componentele structurale ale acoperisului - Functii si materiale utilizate

Dintre elementele structurale ale unei case, de o importanta deosebita este acoperisul. Acesta indeplineste cateva roluri de baza in ceea ce priveste protectia cladirii. In practica sunt utilizate mai multe tipuri de acoperis, acestea diferentiindu-se atat prin forma, cat si prin materialele utilizate la construirea sa. Un element comun este reprezentat de partile componente de baza ale acoperisului, care sunt intalnite in aproape toate proiectele. Proprietarii de locuinte care doresc sa le renoveze prin schimbarea vechiului acoperis sau cei care se afla la momentul ridicarii de la zero a cladirii trebuie sa cunoasca unele informatii esentiale despre structura de baza pentru a putea face alegeri informate, in legatura cu solutia cea mai potrivita.

In articolul de mai jos vei afla ce este un acoperis, cate tipuri pot fi identificate in functie de forma si care sunt principalele functii ale acestuia. De asemenea, vei putea consulta o lista cu elementele componente ale acoperisului, atat in ceea ce priveste sarpanta, cat si invelitoarea si vei cunoaste care sunt cele mai des utilizate materiale in ridicarea unui acoperis rezistent si de durata.

Cuprins:

1. Structura de baza a unui acoperis
1.1. Ce este acoperisul?
1.2. Tipurile de acoperis in functie de forma sa
1.3. Functiile de baza ale acoperisului
2. Elementele componente ale acoperisului
2.1. Elementele componente ale sarpantei acoperisului
2.2. Elementele componente ale invelitorii acoperisului
3. Materiale des folosite pentru construirea acoperisului unei case

1. Structura de baza a unui acoperis

Constructiile, fie cu destinatie rezidentiala, fie cu destinatie economica, trebuie sa fie dotate cu un tip de acoperis, in lipsa acestuia elementele naturale, precum apa sau vantul, putand dauna semnificativ structurii de rezistenta. De-a lungul timpului au fost folosite diferite solutii tehnice, in prezent ajungandu-se la realizarea unui model structural, utilizat in cele mai multe cazuri datorita proportionalitatii dintre costuri si performanta.

1.1. Ce este acoperisul?

Acoperisul este partea superioara a unei constructii ce are drept principal rol acoperirea unei structuri. Rolurile indeplinite de aceasta parte a constructiei sunt multiple, din aceasta cauza acordandu-i-se o atentie deosebita in momentul proiectarii si construirii cladirii. Dintre toate partile componente ale cladirii, acoperisul influenteaza cel mai mult durabilitatea ei si, din acest motiv, proiectantii si constructorii aleg materiale de cea mai buna calitate si aplica tehnologii de ultima generatie.

1.2. Tipurile de acoperis in functie de forma sa

In ceea ce priveste forma acoperisurilor exista diverse solutii tehnice in concordanta cu elemente, precum clima prezenta in respectiva regiune, cu materialele utilizate in mod traditional, dar si cu designul dorit. Cel mai important factor care face ca un acoperis sa aiba o forma anume este reprezentat de cantitatea de precipitatii si de tipul acestora (ploaie sau zapada). In zonele secetoase, de foarte multe ori, acoperisul este inlocuit de o simpla terasa, pe cand in zonele cu ploi intense si in cele in care stratul de zapada depus iarna este consistent este necesara construirea unui acoperis rezistent, cu o panta suficienta pentru eliminarea excesului de apa si de zapada. In prezent majoritatea cladirilor au implementate acoperisuri de cinci tipuri:

Acoperisul tip terasa este unul plan, care nu are parti inclinate. Are ca avantaj cantitatea minima de materiale utilizate, insa nu este potrivit pentru zonele cu precipitatii bogate si, in special, cele in care ninge abundent. Acest tip de acoperis este preferat pentru ca ofera o imagine moderna si, in plus, furnizeaza proprietarilor un spatiu suplimentar, ce poate fi utilizat pentru amenajarea de terase sau chiar de cladiri suspendate;
Acoperisul in doua ape este usor de ridicat, presupune o cantitate redusa de materiale si permite mansardarea spatiului cu interventii minime. Dezavantajul acestui tip de acoperis este reprezentat de rezistenta redusa in fata vantului si a precipitatiilor, deoarece doua dintre partile cladirii nu sunt protejate de invelitoare;
Acoperisul in patru ape este cel mai folosit tip, fiind potrivit pentru casele de forma patrata sau dreptunghiulara. Se prezinta sub forma a patru suprafete ce pornesc din cele patru laterale ale cladirii, care se intalnesc in punctul superior, intr-o zona numita coama. Ridicarea acestui acoperis ofera cea mai buna solutie de drenare a apei de ploaie si rezistenta maxima la vant si la cutremure;
Acoperisul cu doua ape inegale este o varianta a acoperisului cu doua ape clasic, diferentiindu-se de acesta prin prezenta a doua pante asimetrice cu lungimi si inclinatii diferite. Este utilizat pentru proiecte deosebite, deoarece ofera un design atragator, permitand o organizare diversa a spatiului interior. Este mai putin rezistent decat celelalte solutii si poate sa fie mai greu de implementat, necesitand calcule si solutii tehnice mai complexe;
Acoperisul cu forma complexa este cel utilizat pentru cladiri cu forme neregulate. Realizarea in practica a mai multor planuri este complicata si necesita o cantitate suplimentara de materiale de constructie. Un astfel de acoperis este costisitor, dar daca este facut din materiale de calitate, atunci ofera protectie maxima si o imagine estetica deosebita.

1.3. Functiile de baza ale acoperisului

Desi acoperisul era privit ca o simpla bariera in calea precipitatiilor, lucru foarte adevarat, de cele mai multe ori, in prezent rolul acestei componente a cladirii este unul destul de complex. Printre functiile indeplinite de acoperisurile moderne se numara:

Impiedicarea patrunderii apei de ploaie, a zapezii, a prafului si a altor resturi catre peretii si structura de rezistenta a locuintei;
Drenajul apei de ploaie este o alta functie a acoperisului, acesta impiedicand ca apa de ploaie sa ajunga pe pereti si apoi catre fundatie. Prin intermediul partilor componente ale acoperisului si ale accesoriilor montate, apa pluviala este colectata si indepartata in siguranta, departe de cladire. Un element aditional in acest sens este reprezentat de posibilitatea acumularii apei de ploaie si utilizarii acesteia ulterior, pentru irigarea cladirii;
Izolatia termica este realizata de acoperis prin folosirea unor materiale izolatoare. Aceasta functie este cu atat mai importanta cu cat cele mai multe pierderi termice au loc prin zona superioara a cladirii, din cauza proprietatii aerului cald de a se ridica;
Izolatia fonica nu trebuie pierduta din vedere, pentru ca zgomotele naturale si cele provocate de om pot deranja extrem de mult pe locatari;
Acoperisul poate fi dotat si cu elemente de iluminare a podului, utile, in special, in cazurile in care acesta este mansardat pentru a pune la dispozitie spatiu interior suplimentar;
In ultimii ani tot mai multi romani monteaza panouri solare sau panouri fotovoltaice pe acoperisuri pentru a beneficia de energie gratuita, oferita de soare.

2. Elementele componente ale acoperisului

Diversele tipuri de acoperisuri sunt construite prin folosirea acelorasi tipuri de componente, diferenta fiind data, in special, de forma acestora si de tipul de invelitoare utilizat. Solutiile tehnice puse in practica si-au dovedit valoarea de-a lungul timpului si, din acest motiv, diferentele sunt minime atunci cand este vorba despre construirea unui acoperis eficient. Principalele doua componente sunt reprezentante de sarpanta, care este suportul pe care se asaza invelitoarea si de stratul de invelire, reprezentat de structura construita din diverse materiale ce impiedica patrunderea apei de ploaie, a zapezii si vantului catre pod.

2.1. Elementele componente ale sarpantei acoperisului

Sarpanta este partea inferioara a acoperisului, cea care nu este vizibila in mod normal din exterior. Pe ea se sprijina invelitoarea si, de aceea, este necesara utilizarea unor materiale suficient de rezistente, care sa sustina greutatea materialului de invelit, dar si a zapezii ce se poate depune in timpul iernii. Nu trebuie pierdut din vedere nici efectul major al vanturilor puternice, ce ar putea darama un acoperis cu o sarpanta insuficient de puternica. In general, sarpantele sunt construite din aceleasi componente, diferenta fiind doar in ceea ce priveste materialul folosit. Cele mai multe sarpante sunt fabricate din lemn, dar se poate opta si pentru varianta celor metalice sau a celor realizate din beton. Partile componente ale sarpantei sunt:

Cosoroaba este partea ce asigura contactul dintre acoperis si cladire. Se prezinta sub forma unor grinzi din lemn sau metal, asezate deasupra peretilor de perimetru ai locuintei. Grinzile trebuie sa fie fixate cat mai bine de pereti, deoarece aceste prinderi vor asigura stabilitatea acoperisului;
Popii sunt stalpii transversali ce sustin acoperisul. Ei sunt montati in diferite parti ale structurii, numarul lor fiind diferit, in functie de marimea acoperisului;
Coama este partea cea mai de sus a acoperisului. Este reprezentata de o grinda plasata in zona de intalnire a doua planuri opuse ale invelitorii;
Capriorii sunt elementele montate intre coama si cosoroaba. Au rolul de a sustine invelitoarea;
Astereala este realizata, de obicei, din scandura si este montata pe toata suprafata acoperisului, fiind fixata pe capriori. In afara acestor elemente de baza, mai exista cateva parti care au rolul de a asigura rezistenta structurii, precum clestii, contravanturile sau panelele.

2.2. Elementele componente ale invelitorii acoperisului

Invelitoarea acoperisului este partea vizibila, construita din diverse materiale, care are drept principal rol pastrarea unui mediu cat mai uscat in zona podului. Printre cele mai utilizate materiale se numara tigla ceramica, tigla metalica, tabla de acoperis, sindrila si cartonul asfaltat. In ultima vreme sunt preferate invelitorile metalice, pentru ca au o durata de viata apreciabila, greutate redusa, pot fi montate pana la unghiuri inalte si sunt disponibile intr-o multime de forme, culori si finisaje. O invelitoare clasica este formata din urmatoarele elemente:

Membrana izolatoare este realizata din materiale moderne, care impiedica patrunderea umezelii dinspre exterior, dar permit eliminarea umezelii din interior. Membrana este permeabila intr-un sens si impermeabila in celalalt sens, ceea ce permite eliminarea catre exterior a umezelii ce ajunge in zona acoperisului;
Invelitoarea propriu-zisa este montata peste membrana izolatoare. Elementele invelitorii au dimensiuni variabile, pornind de la placi ceramice de mici dimensiuni si ajungand pana la tabla sau tigla metalica disponibila in placi de dimensiuni mari. Fiecare element trebuie sa fie prins in asa fel incat sa ofere impermeabilitate, dar si rezistenta impotriva intemperiilor;
Elementele care asigura colectarea apei de ploaie sunt jgheaburile si burlanele realizate din materiale diferite, cum ar fi tabla sau plasticul;
Elementele de etansare sunt montate in zonele de intalnire a placilor invelitorii si au rolul de a asigura o hidroizolatie cat mai buna. Acest tip de accesorii de acoperis sunt montate in zona coamelor, dar si in zona doliilor (zonele in care se intalnesc doua pante diferite, intr-un unghi interior);
Orice acoperis trebuie sa fie dotat si cu elemente de siguranta, care sa permita accesarea zonei pentru intretinere si reparatii, fara a aparea pericolul unor accidente.

3. Materiale des folosite pentru construirea acoperisului unei case

Daca in privinta sarpantei optiunile sunt destul de limitate, fiind folosit, in special, lemnul in cazul constructiilor rezidentiale si metalul pentru constructiile de mari dimensiuni, in ceea ce priveste invelitoarea alegerile sunt mult mai variate. In trecut s-au folosit materiale traditionale, precum stuful, sindrila sau chiar placile de ardezie. In perioadele mai apropiate cele mai multe acoperisuri au fost invelite cu tabla sau cu tigla ceramica. In prezent materialul utilizat cel mai adesea este tigla metalica si tabla pentru acoperis. Fiecare dintre aceste materiale are avantaje si dezavantaje, dar materialul cel mai popular este reprezentat de tigla metalica, ce indeplineste cu succes roluri diverse:

Ofera durabilitate acoperisului datorita duratei de viata extinse. Exista tigla metalica de tip premium, ce nu-si pierde calitatile pentru perioade indelungate de timp ajungand chiar pana la 50 de ani sau chiar mai mult;
Este usor de montat, datorita greutatii reduse, a disponibilitatii in dimensiuni variate si a existentei unor sisteme complete, ce asigura o conectare facila si perfect etansa;
Forma tiglei metalice este diversa. Exista variante care imita la perfectie tipurile traditionale, precum tigla ceramica, dar si variante moderne, cu profile diverse;
Este disponibila intr-o gama variata de culori. Spre diferenta de alte materiale care au cateva nuante doar, tigla metalica poate fi colorata oricum. Aceasta caracteristica permite realizarea unor proiecte deosebite, care sa personalizeze cladirea. In concluzie, cunoasterea informatiilor cu privire la elementele structurale ale unui acoperis, la functiile acestora si la materialele disponibile reprezinta o garantie a optiunii corecte, legata de aceasta componenta esentiala a oricarei cladiri.

Surse foto:
unsplash.com
ro.pinterest.com